Scărpinatul intens în zona urechii, răni și pierderea părului din jurul acestora sau tendința de dezechilibru? Ei bine, acestea sunt o parte dintre simptomele pe care pisica ta le poate prezenta atunci când suferă de otită.

Otita la pisici se poate prezenta în 3 forme: otită externă, otită medie și otită internă.

Otita externă la pisici afectează în principal canalul urechii și reprezintă o infecție al canalului extern al acesteia. Acest tip de otită prezintă supraproducție de ceară, mâncărime sau leziuni ale țesuturilor iar dacă nu este tratată, poate duce la surditatea pisicii.

Cea mai frecventă cauză a otitei externe la pisici este acarianul urechii, Otodectes cynotis, un parazit de dimenisiuni minuscule, asemănător cu păianjenul. O altă cauză care duce la afecțiuni grave ale urechii felinelor este Malassezia, o ciuperca unicelulară. Conform studiilor, toate pisicile dețin în urechiușe această ciupercă, însă, atunci când apar modificări asupra climei din ureche, aceste organisme încep să se dezvolte și să se multiplice, devenind prea numeroase. Astfel, se ajunge la o infecție a urechii.

Cum se tratează otita externă la pisici?

Pentru tratarea otitei externe, bineînțeles că primul pas este vizita la medicul veterinar. Acesta trebuie să identifice și să acționeze asupra oricărei cauze care stă la baza acestei afecțiuni. După ce s-a identificat cauza, este recomandat ca înainte de administrarea tratamentului, să se urmeze o procedură de curățare a urechii. Astfel, în funcție de cauză, i se va administra pisicii o serie de medicamente, pe cale orală sau injectabilă, fie pe bază de antibiotice, antifungice sau glucocorticoizi.

În cazul în care otita externă nu este tratată la timp și în mod corespunzător, infecția existentă poate să ajungă la urechea medie, formând astfel otita medie, sau chiar la urechea internă formând otita internă care este cea mai gravă formă de otită.

Otita medie, în general, este cauzată de extinderea infecției din canalul auditiv extern și reprezintă inflamația structurii urechii medii. Ca și semnale pe care felina le poate prezenta, se regăsesc frecarea sau zgârierea urechii afectate, înclinarea sau rotirea capului spre partea afectată sau scuturarea capului. Astfel, dacă observați că pisica prezintă probleme cu echilibrul, cu săriturile sau cu mersul pe jos, este foarte indicat să o duceți la un consult veterinar pentru a afla cauza sigură.

Semnele otitei interne sunt strâns legate de amploarea și de gravitatea infecției. Chiar dacă, extern, pisica nu prezintă simptome, este posibil ca aceasta să prezinte reticență la mestecare sau la deschiderea gurii. Totodată, pisica poate să își piardă echilibrul sau să cadă spre partea afectată.

Datortiă faptului că, prin netratarea atât a otitei medii cât și a otitei interne, se poate ajunge la pierderea auzului și a deteriorării echilibrului pisicii, se poate prescrie un tratament pe bază de antibiotice, pe termen lung, administrate fie pe cale orală fie injectabilă. În funcție de caz, tratamentul poate să dureze de la 3 până la 6 săptămâni. Totodată, pentru a reduce durerea, se pot administra și medicamente antiinflamatorii, în prima săptămână de tratament.

Care sunt principalele cauzele apariției otitei?
- Malassezia sau drojdiie;
- E. Coli, Stafilococ sau agenții patogeni;
- alergii provocate de diverse alimente sau medicamente;
- paraziți, precum purici sau căpușe;
- zgârieturi în zona urechii;
- fungi;
- curenții de aer sau apa;

Astfel, iată care sunt cele mai comune simptome pe care pisica ta le poate prezenta atunci când urechea îi este afectată, fie partea externă, medie sau internă:
- scărpinatul excesiv în zona urechii;
- răni în zona urechilor;
- pierderea părului din jurul urechii;
- creșterea temperaturii;
- frecarea cu urechea de diverse obiecte din casă, precum mobilă, pat, covor etc.;
- durere la ureche;
- scurgeri din urechi, de obicei urât mirositoare;
- pierderea echilibrului;
- dezorientarea;
- lipsă de apetit, vărsături;
- modificări al canalului extern al urechii prin deformare sau îngroșare;
- poziționarea capului ușor înclinat spre urechea afectată;
- lobul urechii prezintă o culoare roșiatică.

Desigur, dacă pisica voastră prezintă unele dintre aceste simptome, primul impuls tinde să fie să vă ocupați chiar voi de remedierea acestora. Iată ce NU TREBUIE SĂ FACEȚI voi acasă, fără ca măcar medicul veterinar să știe sau să vă îndrume:
- nu-i administrați felinei medicamente după cele auzite sau citite în cărți sau pe internet. Fiecare pisică trebuie să primească tratament strict pentru simptomele pe care le prezintă, iar acest tratament doar medicul veterinar îl poate prescrie;
- nu încercați să-i curățați urechile dacă nu ați mai făcut acest lucru înainte;
- sub nici o formă nu încercați să-i curățați canalul urechii, în special dacă această prezintă dureri.

Pentru a nu ajunge la cazuri complicate sau la afecțiuni ale urechii avansate, este recomandat ca, în mod regulat, să verificați urechile pisicii și să observați dacă există modificări în urechile acesteia. Cu cât pisicile care suferă de otită sunt tratate mai devreme, cu atât mai bun o sa fie rezultatul tratamentului.

Surse:
https://www.vet.cornell.edu/
https://www.msdvetmanual.com/
https://vcahospitals.com/